La 12 august 2020 s-au împlinit 100 de ani de când Sr. Maria Adelaida Moldovan a văzut lumina zilei într-o familie de greco-catolici, profund credincioasă, din Valea Izvoarelor, județul Mureș. Din cei șapte frați au rămas în viață doi băieți mai mari și două fete: Maria și Raveca care vor deveni mai târziu surori călugărițe în Congregația Surorilor Maicii Domnului.
Centenarul Sr. Adelaida a fost organizat în cadrul Congregației în Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. În ciuda faptului că restricțiile impuse de pandemie ne cer să păstrăm o anumită distanță fizică unii față de ceilalți, am putut percepe cum Maica Domnului își adună fiii și fiicele în jurul său cu dragoste de Mamă pentru a ne conduce mereu spre Fiul său și Dumnezeul nostru Isus Cristos.
Sfânta Liturghie de mulțumire adusă Domnului pentru darul vieții Sorei Adelaida și pentru modelul de trăire a vocației călugărești a fost celebrată în Capela Mănăstirii Maicii Domnului de către Pr. Cristian David – capelanul mănăstirii și vicar cu preoții în cadrul Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla împreună cu Pr. Daniel Avram – consilier eparhial care a ținut cuvântul de învățătură. Ne-am bucurat de prezența multor credincioși care au venit să o cinstească pe Preasfânta Fecioară Maria, așa cum este tradiția mănăstirii noastre. La această sărbătoare au fost alături de sr. Adelaida și două nepoate, ca reprezentante ale familiei, care mereu au vizitat-o și apreciat-o pe sr. Adelaida.

Crâmpeie de viață.
Sr. Adelaida își amintește și acum că a fost atrasă de micuță spre rugăciune și, încă înainte de a ști să citească, a rugat-o pe mama să o învețe rugăciunile cele mai lungi, cum sunt Crede-ul și Psalmul 50. Exemplul de rugăciune al părinților a contat foarte mult pentru cele două fiice, faptul că se rugau cu toții în comun dimineața și seara, că frecventau Sfânta Liturghie în mod regulat, toate acestea au sădit în sufletele copiilor o dragoste autentică față de Dumnezeu, față de biserică, traduse printr-o mare bucurie a rugăciunii.
Datorită acestei trăsături definitorii, de pe la zece ani, Maria a tot vorbit cu mama ei că ar dori să intre într-o mănăstire unde să nu aibă altă preocupare decât rugăciunea. Anii au trecut, iar acest dor a crescut în sufletul său, astfel încât, la vârsta alegerilor majore ale vieții, cam la 15 ani a simțit clar chemarea la viața de călugărie.
Maria a rămas în casa părintească până la vârsta de 21 de ani, când a survenit decesul mamei. Apoi, ajutată de parohul din sat a început demersurile pentru a intra în mănăstire la Blaj. Împreună cu sora dânsei, Raveca, care împărtășea același ideal, s-au rugat lui Dumnezeu, cerându-I să le netezească drumul spre mănăstire.
Astfel, Maria și Raveca au plecat la Blaj, unde au fost primite ca și candidate la 13 decembrie 1943 și au primit veșmântul călugăresc devenind novice în Congregația Surorilor Maicii Domnului la 15 august 1944 și primind numele de Sora Adelaida și Sora Faustina.
Au urmat anii de formare în vederea depunerii voturilor călugărești. Pe lângă programul de rugăciune din mănăstire, Sr. Adelaida a lucrat la bucătărie, a urmat cursuri de soră medicală, fiind introdusă treptat în munca de la Clinicile universitare din Cluj. La încheierea celui de-al doilea an de noviciat, a făcut profesiunea primelor voturi călugărești la 15 august 1946, la Jucu, adică acum 74 de ani!
În septembrie 1949, călugărițele din toate comunitățile CMD au fost duse la Mănăstirea Ortodoxă Bistrița, jud. Vâlcea. Regimul comunist, nereușind să le convingă să părăsească biserica greco-catolică, le-a obligat să renunțe la haina călugărească și le-a trimis pe fiecare în familiile lor.

Un alt fel de viață consacrată.
Sora Adelaida împreună cu Sora Faustina s-au întors în localitatea natală Valea Izvoarelor, jud. Mureș, stabilindu-se în casa părintească. Împreună au dus o viață cu adevărat de mănăstire, continuându-și programul de rugăciune; Sora Adelaida a împlinit toate muncile gospodărești, iar în viața de zi cu zi a făcut croitorie. Frecventa biserica romano-catolică din localitate. După eliberarea Maicii Sofia din închisoare, a făcut profesiunea voturilor perpetue în clandestinitate. A ținut legătura cu celelalte surori în măsura posibilităților și s-a rugat intens „ca să mai fie odată mănăstire”. Din înțelepciunea dânsei s-au împărtășit mulți concetățeni și mulți dintre nepoți și strănepoți, care o caută și astăzi.
În anii de persecuție a rămas fidelă angajamentelor călugărești și mereu a îndemnat pe cei din jur să-și păstreze credința, să aibă încredere deplină în lucrarea lui Dumnezeu în viața fiecăruia, dovedind prin trăirea dânsei valoarea carității și a iertării. A continuat să spere în ciuda prigonirilor și a suferințelor, că vor veni și alte vremuri, deși a spus adesea că nici după căderea regimului comunist, nu vor veni vremuri ușoare, iar că aceia care vor persevera în credință și rugăciune, vor putea învinge răul, dar numai cu ajutorul harului Bunului Dumnezeu.

Din nou în mănăstire.
Din nou dorul de mănăstire s-a împlinit și, în decembrie 2002, Sora Adelaida s-a mutat împreună cu Sora Faustina, la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca. Și aici, pentru mulți ani și-a continuat munca la croitorie. Sora Faustina deși mai tânără, a plecat la cele veșnice în 10 august 2006.
Sora Adelaida a dat dovadă mereu de un profund spirit de credință, primind tot ceea ce Bunul Dumnezeu permite să se întâmple în viața ei. De circa 7 ani viața Sorei Adelaida a devenit rugăciune, iar aceasta nu în sens metaforic, ci și-a stabilit un orar de rugăciune particulară, care se intercalează cu programul de rugăciune în comun și împlinește acesta cu punctualitate și consecvență chiar la această vârstă – iată, de 100 de ani! În fața Preasfântului Sacrament sau în camera/chilia personală, rugăciunea este munca și preocuparea dânsei.
Adesea, dacă este întrebată de superiori ce mai face, răspunde că nu vrea să piardă nici un minut, ci oferă mereu suferințele trupești și neputințele inerente vârstei, dar și rugăciunile ei pentru salvarea sufletelor celor care nu-L cunosc pe Bunul Dumnezeu, pentru tineret – ca să se apropie de Dumnezeu, pentru familii – ca să trăiască uniți, pentru ca părinții să dea exemplu bun de rugăciune copiilor lor și să-i poată ocroti și feri de prietenii rele; pentru sufletele din Purgatoriu și pentru salvarea lor, precum și la intenția sfințirii surorilor din CMD, pentru chemări la viața consacrată și la preoție.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i păstreze sănătatea pentru a rămâne în mijlocul nostru Ani mulți și fericiți pentru a ne îndemna mereu, prin prezența și trăirea sa, să trăim și noi cât mai uniți cu Isus, cu încredere și abandonare totală în purtarea de grijă a Providenței.

Sr. Speranța și Sr. Letiția