SORA MARIA FEBRONIA MUREȘAN PRIMA SUPERIOARĂ GENERALĂ A CONGREGAȚIEI SURORILOR MAICII DOMNULUI

SORA MARIA FEBRONIA MUREȘANPRIMA SUPERIOARĂ GENERALĂ A CONGREGAȚIEI SURORILOR MAICII DOMNULUI

Sora Maria Febronia – Leontina Mureşan, s-a născut la 1 octombrie 1892 în localitatea Varviz, actualmente Subcetate, jud. Harghita, fiică de preot greco-catolic, într-o familie cu cinci copii. De la 10 ani a devenit elevă internă la Sibiu unde a urmat gimnaziul în Institutul aflat sub conducerea Congregației Surorilor Franciscane Sărace de Mallersdorf, continuând apoi la Institutul acelorași surori din Târgu Mureș.

La vârsta marilor alegeri, simțind chemarea la viața consacrată, a intrat în această Congregație care a ocrotit-o, a crescut-o și a educat-o. A fost înveșmântată la 16 august 1911, a depus primele voturi în 1913, iar voturile pe viață le-a depus la 12 august 1915. În sânul acestei familii călugărești care avea peste 100 de ani vechime la momentul intrării ei, Sora Febronia a primit o formare serioasă, temeinică în Noviciatul care se găsea la Mallersdorf, în Bavaria. În comunitatea Surorilor Franciscane de Mallersdorf, tânăra Soră Febronia a dobândit niște trăsături foarte importante care au structurat-o ca persoană și pe care a încercat să le sădească apoi în sufletul tinerelor care au intrat în cea dintâi congregație feminină a Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolică, înființată de Mitropolitul dr. Vasile Suciu la 2 februarie 1921, Congregația Surorilor Maicii Domnului.

În vara anului 1921, Sora Febronia a venit la Blaj, încheindu-și misiunea de profesoară de limba germană în Institutul Surorilor Franciscane Sărace de Mallersdorf din Târgu-Mureș și totodată, având și toate aprobările canonice necesare, pentru a veni în noua Congregație de Surori greco-catolice de la Blaj. După trei săptămâni de ședere în Blaj, s-a mutat la Castelul de la Obreja, socotit ca fiind leagănul Congregației Surorilor Maicii Domnului.

Începutul a fost deosebit de anevoios: castelul a necesitat renovări de mare amploare, fiind o clădire devastată la finele Primului Război mondial. Cele patru novice, care fuseseră înveșmântate la 2 februarie 1921, trebuiau să înceapă o formare umană și spirituală temeinică; între timp, s-au mai alăturat primului nucleu de surori şi alte fete dornice de a-și oferi viața lui Dumnezeu. Mitropolitul Vasile Suciu i-a încredințat Sorei Febronia și Surorilor Orfelinatul greco-catolic din Blaj, care în toamna anului 1921 a fost transferat în castelul de la Obreja. Sora Febronia s-a dovedit a fi o foarte bună organizatoare, o formatoare înțeleaptă, precum și o Soră cu inimă maternă față de copilașii orfani, devotată cauzei pentru care aderase la acest proiect temerar al Părintelui Fondator.

La 9 decembrie 1921, Sora Febronia a depus voturile pe viață în Congregația Surorilor Maicii Domnului devenind prima Superioară a acestei familii călugărești.

Preacuvioasa Maică Febronia s-a angajat de la început și pe toată durata cât a exercitat misiunea de Superioară generală a CMD, cu toată energia, experiența și puterile sale în formarea umană și spirituală a tinerelor, dar și pentru a așeza CMD pe niște temelii legislative și canonice solide.

A colaborat în acest sens îndeaproape în primul rând cu Părintele Fondator Vasile Suciu, precum și cu preoții desemnați de Mitropolit pentru a însoți și susține conducerea Congregației în primii ani de existență, dar și pentru îndrumarea spirituală a surorilor. S-a constituit Școala primară de la Obreja, atât pentru copiii orfani cât și pentru copiii din satul Obreja și din satele învecinate, directoare fiind Preacuvioasa Maică Febronia.

La 15 august 1925 s-a deschis prima filială a CMD la Sanatoriul TBC din Aiud, unde a plecat de la Obreja, un grup de cinci surori și cinci candidate. Tot în domeniul sanitar s-au mai deschis următoarele filiale: în octombrie 1926 la Sanatoriul TBC de la Geoagiu de Jos și apoi, la Sanatoriul TBC din Arad – pentru un timp mai scurt; surorile au mai activat în Spitalele de Stat sau private la Craiova, la Mediaș, la Turda, iar în 1941, marea majoritate a surorilor care activau în spitale au fost retrase și încadrate la Clinicile Universitare, refugiate de la Cluj la Sibiu, după cedarea Ardealului de nord.

În domeniul educativ, s-a început cu Școala Primară din Obreja, după care tot acolo s-a deschis o Școală de Menaj pentru fete în 1926. În anul școlar 1926-1927, la terminarea construcției Institutului Recunoștinței din Blaj, conducerea Internatului de eleve care urmau cursurile la cele trei licee din Institut, a fost încredințată de Mitropolitul dr. Vasile Suciu surorilor Congregației Maicii Domnului, iar conducerea Școlii Normale a fost încredințată Preacuvioasei Maici Febronia. La 15 ianuarie 1927 s-a deschis la Cluj, cu aprobarea Părintelui Fondator Vasile Suciu şi cu binecuvântarea Episcopului Iuliu Hossu, „un mic şi modest cămin pentru studente”, mai întâi într-un spațiu închiriat, iar ulterior, transferat într-o clădire cumpărată de Congregație, unde căminul „Sfânta Maria” s-a extins; activitatea educativă de la Cluj s-a lărgit înființându-se Institutul „Sfânta Tereza” și două Școli de Gospodărie, conduse de surorile CMD. Apoi, surorile au fost solicitate de Episcopul de Cluj-Gherla Iuliu Hossu, la Școala și grădinița confesională „Maica Domnului”. În comuna Jucu de Jos s-a construit un Institut al Congregației, iar într-o clădire învecinată, s-a deschis o Școală primară pentru copiii satului. Congregația a deschis o Școală primară și grădiniță la București. Surorile au funcționat pentru perioade mai scurte sau mai lungi, ca învățătoare și la Brăila, respectiv la Craiova. În toate aceste începuturi, Maica Febronia le-a însoțit pe Surori și a vegheat la buna desfășurare a activității apostolice, dar și la condițiile de viață spirituală necesare.

Printre puținele documente rămase moştenire „fiicelor” sale de astăzi, există un mic pliant intitulat: În Amintirea a 25 ani de vieață consacrată Domnului, unde se găsesc trei rugăciuni care-i aparţin:

«„Eu sunt vița, voi mlădițele. Cel ce locuiește întru Mine și Eu întru el, acela aduce roadă multă.” (Ev. Sf. Ioan, 15,5). Pentru vredniciile Tale, Isuse, dă-ne să rămânem toată vieața în harul tău, ca să aducem roade vrednice de Împărăția Cerurilor.

Lăsați pruncii și nu-i opriți pe ei a veni la Mine, căci a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor.” (Ev. Sf. Mateiu, 19,14). Doamne Isuse, pentru dragostea ce-ai arătat-o celor mici, dă-ne harul să Te vedem pe Tine în unul fiecare din copiii încredințați nouă și să formăm în ei chipul Tău preasfânt.

Nu voi m’ați ales pe Mine, ci Eu v’am ales pe voi, și v’am pus să mergeți și roadă să aduceți: și roada voastră va rămânea…” (Ev. Sf. Ioan 15,16). Părinte ceresc, în numele Fiului Tău preaiubit, Isus, Te rugăm să binecuvântezi această Congregație a Maicii Domnului și s’o faci grădina Ta aleasă, din care să poți culege oricând roade de iubire, de jertfă și devotament pentru Biserică, pentru Neam și pentru toți cei cari recurg la Bunătatea Ta.»

Preacuvioasa Maică Febronia s-a stins din viață la vârsta de 60 de ani, la data de 18 noiembrie 1952, la Cluj, după o perioadă de lungă și grea suferință, trecând și prin etape de spitalizare îndelungată la Clinica Medicală I. Conform mărturiei Surorilor care au vizitat-o, le-a edificat modul în care Maica Febronia a purtat această boală: cu multă resemnare, oferind și unind suferințele sale cu Jertfa lui Isus, pentru mântuirea sufletelor și pentru Surorile CMD, care fuseseră deja alungate din Mănăstirile lor în 1949 și datorită prigoanei comuniste, trăiau dispersate în toate colțurile Transilvaniei.