In Memoriam
Mitropolitul Vasile Suciu
Scurtă biografie
Viața Mitropolitului Vasile Suciu, Părintele Fondator al CMD, a fost în întregime dedicată Bisericii și fericirii neamului românesc.
Istoria vieții sale a început la 13 ianuarie 1873, în Transilvania, în satul Copăcel (Kopacsel) din comitatul Făgăraș. A primit sacramentul botezului imediat după naștere, iar părinții lui, Ioan și Anișca, „economi” (țărani) de confesiune greco-catolică i-au dat numele de Vasile pentru a-l încredința ocrotirii sfântului Vasile cel Mare. A început să învețe carte la școala civilă din Făgăraș. Din clasa a IV-a a urmat cursurile Gimnaziului din Blaj, fiind susținut de către mitropolitul Ioan Vancea care remarcase calitățile intelectuale ale tânărului Vasile Suciu. La sfârșitul studiilor gimnaziale, la susținerea examenului de maturitate, în 1892, este notat cu calificativul „eminent”.
După o primă orientare spre domeniul juridic, grație noului vicar capitular arhidiecezan Ioan Micu Moldovan, i se oferă posibilitatea de a-și continua formarea în ambianța elevată a capitalei catolicismului, Roma. Cei șase ani de studii filosofice și teologice la Roma i-au marcat ireversibil viața temerarului student. A fost o perioadă nu numai de acumulări intelectuale, ci și de modelare interioară și de maturizare a personalității sale. În anul 1894 obține titlul de doctor în filosofie, în calitate de alumn al Colegiului Sfântul Atanasie. În 1898 devine doctor în „sacra teologia”, în urma studiilor efectuate la Colegiul Pontifical Urban al Congregației De Propaganda Fide. Timpul petrecut la Roma a însemnat pentru Vasile Suciu și asumarea ministerului sacerdotal: lectoratul, subdiaconatul, diaconatul, iar la 14 iulie 1895, preoția.
După încheierea cu succes a studiilor, în vara anului 1898 se reîntoarce în Transilvania. Ierarhul din Blaj, mitropolitul Mihaly de Apșa, îi încredințează tânărului preot Vasile Suciu cura animarum, catehizarea tinerilor în școlile din Blaj, îndrumarea spirituală și predarea teologiei dogmatice la Seminarul Teologic, dar și rolul de moralist în cadrul cursului de pregătire a preoților.
Vrea să dăruiască ceea ce a primit, punând în practică învățătura acumulată la Roma. Se dedică muncii de revizuire a manualelor de cateheză, de compunere a unor lucrări teologice care să corespundă exigențelor timpului său: Dogmatica fundamentală, Dogmatica specială (1907-1908). Face parte din comisia de revizuire a cărților liturgice și corale, a conținutului slujbelor și a tipicului cântărilor care le acompaniau, urmărind uniformizarea textului liturgic, propunând o variantă standard pentru întreaga provincie bisericească greco-catolică, românească. A fost un catolic convins, care a urmat și a învățat morala și doctrina Bisericii universale; a fost un oriental convins prin rugăciunea și celebrările liturgice bizantine practicate.
În anul 1910, la 20 martie, Vasile Suciu devine membru în Capitulul catedralei mitropolitane, fiind „denumit și constituit” canonic-teolog prin decretul mitropolitului Mihaly, pentru „calitățile eminente, știința, dexteritatea, moravurile exemplare și alte însușiri lăudabile și virtuți alese”.
În 1911 ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul teologiei și al culturii românești în general, este nominalizat vicepreședinte al ASTREI.
Un alt moment important care pune în lumină persoana lui Vasile Suciu este legat de constituirea Consiliului național român din Blaj. În toamna anului 1918 și-a asumat conducerea acestuia, devenind vicar capitular după moartea mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa (din 21 ianuarie 1918).
La alegerea canonicului Vasile Suciu la cârma Bisericii Române Unite ne aflăm într-un context politic dificil, la doi ani după desprinderea Transilvaniei din Imperiul Austro-Ungar și unirea ei cu România, într-o lume epuizată de război, sărăcită și obosită, apăsată de sentimentul nesiguranței, chinuită de sângeroase confruntări.
Vasile Suciu devenit Mitropolit în 1920 începe un drum anevoios, așa cum era și cel al noului stat Român condus de regele Ferdinand. S-a implicat cu toate capacitățile sale, inteligența, cunoașterea, energia și devotamentul față de Biserica unită și neamul românesc, în marile probleme ale timpului: constituirea Constituției noului Regat (1923), a Legii cultelor pentru clarificarea poziției Bisericii unite față de Biserica ortodoxă, prioritară, obișnuită să fie unica Biserică a românilor, realizarea Concordatului cu Roma (1929) pentru a se asigura libertatea Bisericii Române Unite, autonomia și independența față de Biserica romano-catolică din Ungaria, prin păstrarea unui patrimoniu identitar, compus din rit propriu, tradiții, valori și drepturi recunoscute, o individualitate canonică și rituală. (Cf. L. Turcu, Între idealuri și realitate, pp. 231 – 359)
Între idealurile și împlinirile Mitropolitului Vasile Suciu se află întemeierea Congregației Surorilor Maicii Domnului, la 2 februarie 1921, prima Congregație feminină în Biserica Română Unită, cu scopul „de a apropia neamul românesc cât mai mult de Domnul prin credință vie”. A avut în vedere problema asigurării unei educații de cea mai bună calitate, devenind ctitor de școli românești. Printre cele mai importante proiecte se află Institutul Recunoștinței de la Blaj, a cărui coordonare urma să fie încredințată Surorilor CMD. Proiectul a fost adus la împlinire în 1929 cu ajutorul donațiilor Sfântului Scaun, ale autorităților române, ale lui însuși și ale multor foști elevi ai școlilor din Blaj. Punerea pietrei de temelie a Colegiului Român la Roma, la 12 mai 1930, de către Mitropolitul Vasile Suciu pentru formarea clerului român a adus mari speranțe în viața Bisericii românești.
De asemenea, în scopul dinamizării vieții spirituale a relansat ordinul bazilian în Biserica românească și a sprijinit ordinul călugărilor asumpționiști. Pe de altă parte a încurajat formele de asociere a laicilor în Biserica românească.
Meritele Mitropolitului Vasile Suciu au fost recunoscute încă din timpul vieții sale, fiindu-i atribuite multe distincții și titluri. Profunda preocupare pentru prezentul și viitorul Bisericii greco-catolice românești este una dintre caracteristicile principale ale ierarhului care a condus Biserica Română Unită timp de 15 ani, pentru care și-a dăruit cu generozitate timpul, energia, puterea, sănătatea.
A trecut la cele veșnice în urmă cu 86 de ani, la 25 ianuarie 1935.
Sr. Cecilia Flueraș, CMD
Comentarii recente