NAȘTEREA TA, PREACURATĂ, VESELEȘTE LUMEA TOATĂ!

An de an, începând din 8 septembrie 2003, la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca – sediul Casei generale a Congregației Surorilor Maicii Domnului, se sărbătorește cu mare bucurie și într-un cadru de rugăciune liturgică și de adâncă devoțiune, Nașterea Preacuratei Fecioare Maria, sărbătoare care este și Hramul acestui așezământ călugăresc.

În ziua Hramului, la 9,15 a început rugăciunea Rozariului animată de surori, astfel încât, credincioșii sosiți rând pe rând, pășeau într-un climat de reculegere și rugăciune. Nu s-a mai făcut procesiunea-pelerinaj de la Catedrala „Schimbarea la Față” până la Mănăstire și care devenise tradițională la nivelul Eparhiei de Cluj-Gherla. Totuși, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, însoțit de Vicarul general Pr. Marius Cerghizan și împreună cu ceilalți preoți Vicari episcopali prezenți la sărbătoare, au făcut înconjurul Mănăstirii, într-o procesiune restrânsă, simbolică, binecuvântând de-a lungul micului parcurs, locuințele din împrejurimile sfântului locaș și oarecum, întregul cartier de locuințe noi.

La intrarea în incinta Mănăstirii prin poarta principală, Preasfinția Sa a fost întâmpinat de Pr. Cristian David – Vicar episcopal și capelan al Mănăstirii, de Maica Teodorina Birtoc – Superioara generală a CMD, care a adresat un cuvânt de bun venit și i-a înmânat un buchet de flori, împreună cu Sr. Letiția – Superioara locală a comunității surorilor de la Mănăstire. Întregul cortegiu s-a îndreptat apoi spre altarul amenajat în fața capelei, în sunetul clopotelor și în cântul Coralei Surorilor Congregației Maicii Domnului. Întregul spațiu verde, cuprins între cele trei laturi ale mănăstirii, presărat cu trandafirii înfloriți a doua oară – semn de toamnă lungă, și în omagiu adus de natură aniversării zilei de naștere a Măicuței Sfinte, s-a transformat în loc de rugăciune.

A început Sfânta și dumnezeiasca Liturghie arhierească și o liniște adâncă, parcă mai vibrantă decât altă dată, a învăluit întreaga curte interioară devenită „catedrală”, iar vocile: cea a ierarhului, cele ale preoților concelebranți, cele ale diaconilor slujitori, alternând cu răspunsurile Coralei CMD, au răsunat limpede, purtând spre înălțimi împletirea rugăciunilor de mulțumire și de implorare ale tuturor celor reuniți în rugăciune: clerici și credincioși.

Chiar dacă numărul celor prezenți a fost mai mic decât în alți ani, Sfânta Liturghie a Hramului Mănăstirii a putut fi urmărită în direct prin transmisiunea pe calea undelor postului Radio Maria, cât și prin transmisiunea LIVE pe MariaTV România.

Fiecare sărbătoare cu care este presărat anul liturgic, constituie un eveniment din istoria mântuirii și o invitație la a aprofunda mereu mai mult câte un aspect al misterelor ce alcătuiesc credința noastră. Pentru surorile CMD, sărbătorile Maicii Domnului constituie de fiecare dată ocazii de a medita asupra uneia sau alteia din virtuțile sale, reflectate în atitudinile ei în fața provocărilor vieții pe care a trăit-o alături de Isus Cristos – Fiul ei și al lui Dumnezeu, iar după Patimile, moartea și Învierea lui Isus – alături de discipolii Domnului.

La Veghea de Rugăciune din seara zilei de 7 septembrie, în cuvântul de învățătură rostit de Arhiereul de Cluj-Gherla, o cheie de lectură spirituală inspirată din Sfânta Scriptură oferită spre meditare a fost sintagma: Maica Domnului „scară”, respectiv „poartă a Cerului”. Corelată cu aceasta, din predica rostită de Ierarhul locului la Sfânta Liturghie în ziua Hramului, reflecția și apoi contemplația noastră se poate opri asupra a două virtuți ale Maicii Domnului: smerenia și discreția, privite din perspectiva Nașterii Maicii Domnului. Sunt virtuți atât de prețioase pentru zilele noastre, pe care le putem deprinde contemplând modelul Maicii Domnului, aceea care le-a trăit începând cu momentul venirii ei în această lume.

Nașterea Preacuratei Fecioare Maria s-a petrecut în chip tainic și smerit, având părinți mai înaintați în vârstă, trecuți prin suferința ne-nașterii de fii, care însă nu și-au pierdut încrederea în iubirea lui Dumnezeu și nici speranța unui miracol săvârșit prin puterea creatoare a lui Dumnezeu. La nașterea Maicii Domnului, nu au apărut nici corurile îngerești, nici păstorii și nici magii. Abia mai târziu, odată cu Bunavestire adusă de Arhanghelul Gabriel, s-a dovedit că simplitatea și anonimatul aparente ale evenimentului nașterii Mariei, ascundeau un plan cu totul ieșit din comun pe care Dumnezeu îl avea cu această Fetiță, atât de dorită, de așteptată și de iubită de părinții ei. Aceștia la numai trei ani, au oferit-o lui Dumnezeu, conducând-o la Templu. Făgăduința făcută de sfinții ei părinți Ana și Ioachim – de a oferi lui Dumnezeu pruncul ce le-ar fi dăruit de îndată ce va fi crescut puțin, a fost împlinită întocmai și fără amânare; și-au dorit-o, au primit-o și apoi, conform promisiunii, au dăruit-o Celui căruia le-o dăruise, intrând astfel într-un circuit de iubire divin.

La timpul rânduit, în chip neștiut de nicio ființă omenească decât de tânăra Fecioară, Maria a devenit „scara pe care a coborât Dumnezeu” – Cuvântul lui Dumnezeu, Isus Cristos, din sânul Tatălui a pătruns în timp, în sânul Maicii Preacurate, prin adumbrirea Spiritului Sfânt. Încă de la Bunavestire, Maica Domnului a fost prezența discretă, ca o „umbră luminoasă” permanent alături de Isus, fie în mod fizic, fie doar în comuniune spirituală, dar mereu cu El, pentru El și prin El, purtându-i pe toți spre El, ea fiind „scara pe care urcă rugăciunile noastre spre Dumnezeu” și „poarta Cerului”, prin care credincioșii putem ajunge la mântuirea dobândită nouă de Cristos prin Patimile, moartea și Învierea Sa. Ei să ne rugăm, cântându-i: „Bucură-te, cunoscătoarea tainei sfatului celui negrăit; bucură-te, credința celor ce se roagă în tăcere. Bucură-te, scară cerească pe care a coborât Dumnezeu; bucură-te punte, care treci la cer pe cei de e pământ.” (Acatist, Icos 2).

Sr. Letiția, CMD